[geot country="Romania"] [/geot]

Depresia și suicidul, la pachet cu pandemia. Irina Parvan, psiholog: ” Dacă ne aflăm într-o situație stresantă o perioadă îndelungată, ne putem confrunta cu nevroză chiar și dacă suntem sănătoși „

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on odnoklassniki

Pandemia COVID-19 a venit la pachet cu o serie de factori ce au provocat stres și neputință în rândul oamenilor. Mulți dintre ei și-au pierdut locurile de muncă, afacerile, persoanele apropiate și au rămas față în față cu această durere. Totodată, potențialul de a contracta o boală care îți poate pune viața în pericol sau distanțarea socială creează stări deprimante și gânduri de suicid. Psihologul Irina Parvan susține că, cauza tulburărilor mentale poate să nu fie provocată de un virus, ci de reacția stresantă propriu-zisă la boala însăși și la tratament.

„Dacă ne aflăm într-o situație stresantă o perioadă îndelungată, ne putem confrunta cu nevroză chiar și dacă suntem sănătoși. După aceea, chiar și un astfel de factor aparent nesemnificativ, cum ar fi schimbarea timpului sau o veste că cineva s-a sinucis, poate provoca acțiuni inadecvate. Dacă virusul Covid-19 afectează psihicul oamenilor, nu este vorba atât despre manifestările bolii în sine, cât despre atmosfera de anxietate pe care o creează pandemia. Persoanele care sunt predispuse la depresie sunt deosebit de vulnerabile în astfel de situații”, susține psihologul.

Starea depresivă neglijată poate duce la consecințe foarte grave, iar sinuciderea este unul dintre scenariile posibile, potrivit psihologului Irina Parvan.

„Într-o situație de stres puternic, resursele corpului uman, inclusiv psihicul, se mobilizează, în așa fel funcționează mecanismul evolutiv, axat pe supraviețuire într-un moment de pericol. Doar că acest mecanism nu este conceput pentru a face față stresului pe o perioadă de lungă durată. În cazul în care situația rămâne neschimbată, psihicul încetează a fi unul funcțional și eșuează. Asta la rândul său poate duce la dezvoltarea stărilor depresive. Există două tipuri de tulburări depresive: una clinică și una reactivă. Prima sugerează că pacientul este inițial predispus la depresie, cauza eredității slabe, a doua – că tulburările mintale au apărut ca reacție la o anumită situație”, a spus psihologul Irina Parvan.

Panica, tristețea și depresia sunt previzibile. Aceste consecințe psihologice reprezintă o realitate tristă a vremurilor în care trăim, iar tinerii sunt în primul rând afectați.

„Tinerii, al căror scop este socializarea, explorarea lumii înconjurătoare, interconexiunile cât mai multe și diverse, sunt în mare parte mai vulnerabili față de interdicțiile sociale decât cei mai în vârstă. Ei sunt mai reactivi psiho-emoțional. Această reactivitate se manifestă în exterior sau în interior. La nivel de exterior o putem evidenția într-o modalitate vizibilă prin neglijența tinerilor față de regulile care țin de «lockdown». La nivel interior, tinerii sunt confuzi, lipsiți de o experiență eficientă de a face față unei noi situații extreme, devenind mai puțin comunicabili, apatici, lipsiți de dorința de a acționa și a visa”, a mai adăugat Irina Parvan.

Tot mai multe afecțiuni și probleme de sănătate sunt consecințe ale stărilor emoționale prin care trece o persoană. Nimeni nu știe când se va termina pandemia de coronavirus, de aceea este esențial să rămânem uniți, să dăm dovadă de empatie, iar atunci când simțim că avem nevoie de ajutorul unui specialist, să apelăm la el.

„Esența unei stări depresive constă în lipsa emoțiilor pozitive. Dar totodată discuțiile și diverse tipuri de auto-treninguri, din păcate nu funcționează. Este inutil să-i recomandați unei persoane cu o tulburare depresivă să se „ia în mâini” (o sugestie favorită, tipic culturii noastre) și să înțeleagă că „totul va fi bine”. Chiar dacă există motive reale și evidente de bucurie, persoana copleșită de o astfel de stare nu va putea experimenta emoțiile corespunzătoare. Ce putem face? Să-i oferim posibilitatea de a se simți în siguranță și valoroasă. Cum? Să fim atenți la necesitățile ei la nivelul lucrurilor simple și cotidiene, să manifestăm o curiozitate față de ce simte ea, ce dorințe are. În cazul în care sunt semne vizibile cum ar fi că persoana nu iese la contact mai mult de două săptămâni, este apatică, se comportă diferit de felul ei de a fi, e recomandabil să se adreseze la un specialist de sănătate mintală”, a mai adăugat psihologul.

În scopul prevenirii tentativelor sau gândurilor legate de suicid, psihologul recomandă părinților să poarte o discuție amicală și deschisă cu copiii.

„«Mai bine să previi decât să repari!» Crizele, experiențele traumatizante au existat, există și vor exista. Nu avem cum să le stopăm din proprie voință. În ceea ce ține de reacțiile și atitudinile noastre față de situațiile limită, e în puterile noastre de a le modifica. În special noi, adulții, suntem cei care le putem forma noi reacții copiilor noștri. Vorbiți cu copii voștri despre subiectele neplăcute, dacă simțiți că ei își doresc acest lucru, dar nu au curajul de a iniția o discuție. O discuție presupune un dialog și nu o conversție axată pe o singură persoană. Chiar dacă nu vă place ce auziți sau nu sunteți de acord cu spusele copilului – nu îl criticați și nu îl umiliți, oferiți-i un spațiu plin de siguranță și încredere. Doar scopul lui nu constă în a vă supăra, ci să simtă că îl acceptați indifirent de cum gândește. Ulterior, după ce va primi semne din partea părintelui, că este acceptat, își va putea schimba modul de gândire. Cresc șansele ca un copilul să ajungă singur la o concluzie privind disfuncționalitatea modului de a gândi”, menționează Irina Parvan.

Psihologul Irina Parvan mai crede că dacă relațiile în familie vor fi pline de respect și compasiune unul față de celălalt, atunci copilul se va simți în siguranță. Respectiv, influența factorilor externi vor avea un impact mai puțin dăunător.

„De obicei oamenii vin la consultații cu alt gen de subiecte și frământări, doar că în timpul discuției, simțindu-se în siguranță alături de mine ca specialist, au curajul să-și destăinuie experiențele traumatizante. Respectiv, una dintre experiențele sensibile este tema tentativei de suicid. Cu ei lucrez în abordările umaniste. În timpul terapiei, oamenii au posibilitatea să se redescopere ca ființe umane unicale cu resurse interioare nelimitate. Treptat, pas cu pas, gradul de autoacceptare crește și ei revin la o viață cu o plină încredere, în primul rând în sine, apoi în lumea care îi înconjoară”, a mai spus psihologul Irina Parvan.

Aproape 800.000 de persoane mor în fiecare an din cauza suicidului. În Republica Moldova, rata suicidului este cu aproximativ 20% mai mare decât în alte țări europene. Conform datelor Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, în anul 2019 în RM s-au sinucis 467 de persoane.

Sursa jurnal.md

Cât de utilă a fost acestă postare?

Faceți clic pe o stea pentru a evalua!

Rata medie 0 / 5. Numărul de voturi: 0

Fără voturi până acum! Fii primul care notează această postare.

Dacă ați găsit această postare utilă ...

Urmăriți-ne pe social media!

Ne pare rău că această postare nu a fost utilă pentru dvs.!

Spune-ne cum putem îmbunătăți această postare?

TAGS

Scroll to Top

https://padslimz.com/pikm7i5a?key=c29da91e5826468ca9f1ce7b6272e8a6