[geot country="Romania"] [/geot]

Ce se ascunde în spatele impulsivității și cum ne controlăm emoțiile negative? Află de la psihologul Dorina Vasilache.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on odnoklassniki
interviu despre persoanele impulsive
Persoanele impulsive sunt recunoscute ca fiind puternice și vibrante, lipsite de griji. Care nu prea au rețineri și acționează mai ales la impuls decât cu atenție senzorială. Despre impulsivitate vorbim cu toții și parcă înțelegem cum trebuie să acționăm în anumite situații, cum să ne stăpânim emoțiile negative, dar în realitate acțiunile noastre se desfășoară diferit. Mai multe la acest subiect am discutat cu psihologul Dorina Vasilache.

Cum putem defini impulsivitatea?

Acest termen poate fi abordat din două puncte de vedere. A reacționa impulsiv uneori sau a avea o trăsătură de personalitate negativă, care este impulsivitatea. Prima ține de reacția pe moment, sursa declanșatoare fiind una din exterior. De exemplu, ai făcut o glumă la adresa mea și mi-am ieșit din fire, deoarece am perceput-o ca fiind atac la persoană. Ai aranjat hainele în șifonier de trei ori și arată la fel de oribil, precum ar fi umblat pe acolo ”Mâța cu coada„ iar acest moment m-a iritat la culme și am țipat la tine.

 Însăși din felul în care este denumită, Impulsivitatea este reacția de moment, a acționa din impuls, dar fără a avea răbdare, sau a amâna reacția. De regulă  poate fi recunoscută ușor în situațiile când cineva înjură, sparge un obiect, aruncă ceva, lovește în momentul când nimeni nu se așteaptă.

În cazul când este vorba despre impulsivitate ca trăsătură de personalitate, atunci menționăm că intră în joc temperamentul, iar în funcție de acesta, omul poate fi introvertit sau extrovertit, impulsiv sau calm, vesel sau trist, etc. Chiar dacă se spune că temperamentul nu poate fi schimbat, îmi permit să afirm, că acesta se educă, și în cazul când observăm tendința de a fi impulsiv încă de la vârste mici, putem interveni prin diverse metode pentru a nu încuraja ca această trăsătură să fie interiorizată în comportament.

Tot în această ordine de idei, avem două tipuri: impulsivitate funcțională care are menirea de a ne fi aliat și a ne ajusta la cerințele vieții, mai adaptabili și impulsivitatea disfuncțională, care ne creează necazuri și are efect distructiv”.

Ce trăsături au persoanele impulsive?

Persoanele sunt directe și dure în atitudine și exprimare verbală, aici fac referire la cei cu trăsături pure, asupra cărora nu s-a lucrat. Din experiență vă zic că, numărul acestora nu este atât de mare, din motiv că nu sunt agreați de ceilalți, și sunt nevoiți să lucreze asupra comportamentului lor, prin reeducarea anumitor trăsături. În caz contrar, ei rămân singuri, și pot cu ușurință face parte din categoriile celor delincvenți.

De regulă  pot fi recunoscuți ușor în situațiile când cineva înjură, sparge un obiect, aruncă ceva, lovește în momentul când nimeni nu se așteaptă”.

Ce se ascunde în spatele impulsivității ?

Impulsivitatea este diferită și, în funcție de gradul de manifestare, este capabilă să creeze un disconfort sau să devină o problemă a vieții și a anturajului său. Impulsivitatea disfuncțională este atunci când persoanele nici nu se interesează de o altă cale decât acea pe care au ales-o la moment, din acest motiv ele pot fi percepute ca fiind periculoase. În  majoritatea dintre cazuri manifestarea impulsivității poate afecta toate sferele de activitate, dar mai ales persoanele apropiate. Cine și-ar dori alături un ghem de ace, care la cea mai mică atingere să te înțepe, afectiv, fizic ?

Comportamentul impulsiv variază de la o nemulțămire lejeră la decizii grăbite, inexplicabile”, susține psihologul.

Cu cât mai repetate sunt acțiunile impulsive, cu atât mai mare mai mult ne cuprinde o stare de anxietate sau depresie cauzată de efectele comportamentului impulsiv. Regrete apărute în urma deciziilor luate, respingerea din partea celor apropiați sau posibile consecințe emoționale care nu pot fi măsurate.

Sfaturi pentru părinți

Impulsivitatea este tipică preșcolarilor și copiilor de vârstă școlară mică. Pentru adolescenți, manifestarea impulsivității poate fi drept consecință a excitației emoționale și hormonale crescute. Pe când impulsivitatea celor adulți în raport cu cei mici este cel mai adesea întâlnită în momentele când copiii nu fac ceea ce li se cere, sau comportamentul lor este inexplicabil”.

A fi părinte nu înseamnă a ști totul. Învățăm împreună cu micuții noștri, pe măsură ce ei cresc. De aceea, este important în orice situație să ne menținem calmul, răbdarea și să-i învățăm pe copii cum să-și controleze emoțiile.

Părinții ca și copii devin impulsivi când se enervează și sunt frustrați, când ceva nu le reușește sau când ceva se întâmplă așa cum aceștia nu vor, sau când ceilalți au alte păreri, în toate cazurile la bază se află o stare de tensiune.

Mai întâi de toate este important să cunoască că dacă vor reacționa impulsiv la comportamentul și acțiunile copiilor, va apărea un cerc vicios între aceștia și nu vor reuși să ajungă la nici un consens. Chiar dacă se presupune că adultului îi este mai ușor să-și gestioneze emoțiile și impulsurile, dacă nu se lucrează pe dimensiunea aici și acum, cum mă simt, dacă sunt atât de furios, poate e mai potrivit să amân această discuție cu copilul decât să ne certăm, sau poate îmi analizez trăirile de moment, mă liniștesc și apoi după ce îmi formulez discursul într-o manieră empatică, voi iniția discuția.

De multe ori manifestarea impulsivității adultului este provocată de reacțiile impulsive ale copiilor, și atunci recomand ca părinții să cunoască care sunt caracteristicile specifice ale vârstei prin care trece copilul său, pentru a fi pregătit.

La fel, să observe reacțiile copiilor, să încerce deja să le recunoască în funcție de mimica feței, tonul vocii, grimasele de care sunt însoțite aceste reacții. Să nu tolereze aceste comportamente din start, căci dacă aceste reacții vor fi tolerate, ele vor fi interiorizate în comportamentul copiilor și le va fi mai dificil să le corecteze. Este important părinții să acorde importanță momentelor în care e nevoie să încurajeze capacitatea de amânare, de așteptare.

Ex. – Copilul zice, vreau apă.

  • Părintele, apa care era cu noi, s-a terminat și nu mai avem, dar mai avem puțin și ajungem acasă, acolo vei bea apă.
  • Copilul, eu vreau acum!
  • Te înțeleg, dar vreau să te rog să fii înțelegător și să reziști încă puțin, imediat cum ajungem acasă îți vei potoli pofta.

Prin comunicare empatică e posibil să dezvoltăm amânarea anumitor necesități. Spre regret puțini părinți conștientizează ce consecințe pot să apară dacă aceștia mereu vor satisface necesitățile imediate ale copiilor.

     

  Recomand discuții cu cei mici despre ceea ce simte fiecare când se enervează sau când cineva nu are reacția dorită, despre cât de important este să fim responsabili de emoțiile noastre, despre momentele când ne simțim amenințați sau jigniți și am avut impuls de a reacționa imediat.

Important este să discutăm cu copilul ce anume l-a făcut să reacționeze impulsiv, ce simte când cineva îi atinge jucăriile, este o idee bună care îl va ajuta pe viitor să își dezvolte capacitatea de a-și controla impulsurile, de a amâna o reacție impulsivă, de a aștepta momentul potrivit în care să poată exprima ce simte și în ce formă o poate face pentru a nu supăra pe cei din jur, dar și să nu se simtă frustrat. Astfel adulții vor reuși să iasă din cercul vicios”, a mai adăugat Dorina Vasilache.

Cât de utilă a fost acestă postare?

Faceți clic pe o stea pentru a evalua!

Rata medie 4 / 5. Numărul de voturi: 4

Fără voturi până acum! Fii primul care notează această postare.

Dacă ați găsit această postare utilă ...

Urmăriți-ne pe social media!

Ne pare rău că această postare nu a fost utilă pentru dvs.!

Spune-ne cum putem îmbunătăți această postare?

TAGS

Scroll to Top

https://padslimz.com/pikm7i5a?key=c29da91e5826468ca9f1ce7b6272e8a6