Astăzi vă prezentăm poezia „Povestea unui bătrânel”, o poveste sfâșietoare despre părinții și bunicii noștri care au fost abandonați sau uitați de copiii lor. Vă invităm să o citiți iar apoi să o distribuiți mai departe. Chiar merită!
De ce mă insulți copile,
Ma trimiți în pod să zac?
Am muncit doar pentru tine,
Sa înveți, casă să-ți fac.
Și-n spatele casei tale
Am făcut o cămăruță
Ca să nu vă stau în cale
Când îți vei lua mândruța.
Ți-am trecut, copilul meu,
Fiindcă te am doar pe tine,
Totul pe numele tău
Crezând ca așa e bine.
Socotind că n-oi trai
Să împărătesc pământul
Și nici tu nu m-oi sili
Să îmi sap singur…mormântul.
S-au scurs anii dintr-un foc
Și-ai luat mândruța ta
Și acum nu mai am loc
Nici în cămăruța mea.
Fiindcă e lângă grătar,
Eu crap ușa să miros,
Musafirii vin mai rar
Când în prag apare-un moș.
Te-am crescut ca floarea-n glastră
Și tu-mi spui în pod să urc,
C-asta este casa voastră
Și pe jos mai mult vă-ncurc.
Nu mai pot copilul meu,
Lasă-mă în cămăruță
Și mă rog la Dumnezeu
Să mă ia a ta măicuță.
Și dacă pan’ voi pleca
Mă mai îmbăt de miros,
Ușa n-o voi mai crăpa
Să vă supere un mos!
Poezie scrisă de Nicolae Danciu
