“Mama”, “dă”, “na”, “papa” și poate încă ceva … sunt puținele lui cuvinte. Iar dacă cel mic pare să fie în urma celor de vârsta lui în ceea ce privește limbajul, părintele devine anxios și se frământa nopțile sau întreabă pediatrul în nenumărate rânduri “De ce nu vorbește copilul meu?” Specialiștii susțin că, îngrijorările pot fi justificate deoarece întârzierile de vorbire uneori sunt simptomul unor tulburări de limbaj. Alteori, avem de-a face cu mici genii, copii talentați și foarte inteligenți care nu spun mare lucru în primii ani de viață, unii chiar nimic (!), iar când o fac, vorbesc direct în propoziții. Pentru a face lumină în această dilemă, logopedul Doina Adașan, ne-a povestit care sunt cauzele întârzierii vorbirii la unii copii și când e cazul să soliciți o consultație la specialist.
Doina Adașan este logoped , magistru în psihologie, doctorantă anul II, Științe Sociale USM și de 13 ani corectează tulburările de vorbire la copii. Este femeia care îmbină perfect profesia de logoped și pasiunea pentru cei mici.
”Din dragostea față de copii și dorința imensă de a structura și a prezenta un discurs în fața publicului – expresiv, fluent , captivant am ales să fiu logoped. Mereu mi-am dorit să descopăr cum un copil poate fi încurajat să-și atingă potențialul maxim, să devină independent, respectuos și capabil să se adapteze la o societate mereu schimbătoare, cum să-și exprime liber gândurile și sentimentele fără teama de a rămâne neînțeles.
Astfel absolvind Colegiul Pedagogic mi-am propus să studiez logopedia și psihologia. Din 2004 am început să practic orele de logopedie și de atunci scriu cu plăcere și interes , filă cu filă cartea unui logoped, îndrăgostit de fericirea din ochii părinților și copiilor atunci când ajung să trăiască bucuria reușitei ”.
Copiii ar trebui să pronunţe primele cuvinte în jurul vârstei de un an, pentru că atunci sistemul lor nervos este pregătit de vorbire. Până la un an şi jumătate, vocabularul lor ar trebui să includă 20 de cuvinte pe care să le pronunţe corect şi alte 50 de cuvinte inteligibile.
La doi ani, copiii pot spune propoziţii simple, iar până la trei ani acumulează rapid cuvinte noi, având capacitatea de a înţelege tot mai mult limbajul adulţilor. Cei mai mulţi dintre copiii de doi-trei ani ar trebui să înţeleagă sensul pronumelui personal „eu” şi să-l folosească în vorbire. Dar în prezent, tot mai mulţi copii perfect sănătoşi încep abia în jurul vârstei de trei ani să folosească limbajul.
Care sunt cauzele ce duc la apariția problemelor de limbaj ?
”Există o serie de cauze ce determină întârzierea vorbirii la copii, traumatisme mecanice ce afectează dezvoltarea sistemului nervos central, lezări ale timpanului, anomalii dento-maxilo-faciale, diverse intoxicații, boli ale primei copilării – dar cele mai frecvente sunt de natură psihosocială și psihoemoțională.
Tulburările de limbaj pot apărea în urma unor procese complexe produse în perioada intrauterină a dezvoltării fătului, în timpul nașterii sau după naștere.
– În perioada sarcinii, cauzele pot fi diverse, de la intoxicații, infecții, incompatibilitatea factorului Rh până la carențe nutritive sau traume psihice suferite de gravidă. O altă cauză poate fi- nașterea dificilă, prelungită, cu asfixii ce determină hemoragii la nivelul scoarței cerebrale, diverse traume fizice, precum lovirea capului de oasele pelviene.
Dar, cele mai numeroase cauze ale tulburărilor de limbaj sunt cele de după naștere. Pot fi de natură organică, în urma unor traumatisme mecanice cu influență negativă asupra dezvoltării sistemului nervos central; o lezare a timpanului, situație ce îl împiedică pe copil să recepționeze corect limbajul celor din jur; anomalii dento-maxilo-faciale, care împiedică participarea sincronizată a elementelor implicate în vorbire; intoxicații cu substanțe chimice, medicamentoase, alcool, care pot afecta mecanismele neurofiziologice ale limbajului; boli ale primei copilării – meningita, encefalita, scarlatina, rujeola, pojarul;
– cauze funcționale, la nivelul cărora pot fi afectate expirația, fonația, articulația, precum și auzul fonematic (care se referă la capacitatea de a diferenția sunetele între ele);
– cauze psihoneurologice, evidențiate mai ales la persoanele cu structură anatomofiziologică fragilă, cum este cazul celor cu deficiențe mintale, cu tulburări de memorie sau de atenție, sau a celor care se supraapreciază – infatuații.
O categorie extrem de importantă și frecvent întâlnită este cea a cauzelor psihosociale și psihoemoționale. Remarc aici supratutelarea , slaba stimulare verbală a copilului în primii ani de viață și încurajarea unei vorbiri incorecte . Alți factori sunt stările conflictuale, stresante sau suprasolicitante, dar și bilingvismul. Țin să menționez și timpul excesiv petrecut în fața gadjeturilor .
Determinarea cauzei apariției tulburărilor de limbaj este un indiciu important în stabilirea strategiilor pentru terapiile limbajului, centrate nu doar pe dezvoltarea limbajului și pe corectarea acestuia, nu doar pe îmbunătățirea competențelor lingvistice ale copilului dar și pe dezvoltarea încrederii în sine ”.
Limbajul vorbit este o parte a comunicării pe care o folosim zilnic. Chiar dacă nu vorbesc, și sugarii au modalități de a-și comunica nevoile, prin gesturi, arătat cu degetul, mimică, plâns, gângurit sau privire.
”Încă din primele clipe de viață, copilului trebuie să i se vorbească tot timpul, să i se citească, chiar dacă, fiind prea mic, avem senzația că nu ne înțelege. Mai târziu, la 11-12 luni, datorită sunetelor, zgomotelor pe care le percepe și vorbirii celor din jur, copilul începe să rostească primele cuvinte.
De aceea, este foarte important dezvoltarea auzului fonematic – organizăm jocuri pentru diferențierea și pronunțarea onomatopeelor și interjecțiilor ( sunetele emise de diferite animale, păsări ,mijloace de transport , jocuri pentru detectarea sursei sonore ( de unde se aude vocea mamei , mieunatul pisicii , sunetul clopoțelului ) .
Un loc aparte îl are si dezvoltarea motoricii fine – chiar din primele zile putem masa palma bebelușului prin mișcări circulare , astfel ajutând –ul să deschidă pumnișorul , de la 3 luni îi dăm celui mic diverse jucării confecționate din diferite texturi . Pe măsură ce crește copilul trebuie implicat în diverse activități pentru stimularea și dezvoltarea motoricii fine .
Un alt factor important este și dezvoltarea actului respirator – Exerciții pentru inspir, expir , intensitatea suflului de aer la expir. Menținerea baloanelor de săpun în aer … Este important ca până la 4 ani să-și dezvolte adecvat vocabularul, să cunoască noțiuni spațiale și temporale minime, să formuleze propoziții și să aibă o inițiativă bună de comunicare.
Prozodicul vorbirii ( expresivitatea , intonația , ritmul , accentual , fluența ) este la fel de importantă și în acest scop părintele trebuie să dea dovadă de artistism și abilități actoicești. Prin expesia feței, prin expresivitatea vorbirii prin emoțiile redate putem trezi interesul copilului față de actul vorbirii”.
Pentru a stimula dezvoltarea normală a vorbirii copilului, orice părinte ar trebui să țină cont de câteva sfaturi.
Adresați întrebări copilului, solicitați-i să vă denumească diferite lucruri pe care le vede în jur, să găsească asocieri ale diverselor forme cu obiecte din jur ( exemplu : acesta este un cerc , ce obiecte în formă de cerc sunt în odaie, …) iar când e mai mare, solicitați-i să argumenteze de ce preferă un anumit lucru. Desigur, poate fi corectat când face un dezacord gramatical sau, mai târziu, în preșcolaritate, când nu pronunță bine un anumit sunet, însă fără să îl jignim, pentru a nu dezvolta un sentiment de frustrare față de actul vorbirii.
Din moment ce părinții au apelat la serviciului logopedului trebuie să fie cooperanți, atenți și implicați . Durata unei activități este de la 30min – la 60min în funcție de vârsta copilului. Perioada de reabilitare verbală este la fel individuală : pentru unii copii sunt suficiente 10 activități ( în cazurile mai puțin dificile ), uneori chiar și un an.
Activitatea cu logopedul se bazează pe stabilirea unui contact psihoemoțional pozitiv, bazat pe încredere reciprocă și stare de bine .Mereu afirm că noi specialiștii și părinții trebuie să fim cea mai interesantă jucărie pentru copil. Un copil înseamnă o multitudine de experiențe și doar ascultându-l îți poți da seama ce își dorește și ce ar trebui să îi oferi, cum ai putea să îți structurezi activitatea”, susține Doina Adașan.
Întârzierea semnificativă a vorbirii poate indica tulburări psihiatrice precum autismul, retardul mintal, auzul deficitar etc. Este necesar un prim consult la medicul specialist, în jurul vârstei de doi ani, pentru a exclude aceste cauze.
