Modelul oferit de părinți este deseori copiat de copil. Relaţiile familiale se răsfrâng asupra personalităţii copilului şi determină formarea sa comportamentală, iar dacă nu-și respectă regulile odată impuse, același lucru vor face și micuții lor. Zgomotul produs de copiii gălăgioși este o problemă cu care se confruntă mulți dintre noi. Cum facem față acestei situații și ce recomandări are psihologul Viorica Șaitan, aflați în continuare.
”Venirea unui copil pe lume este o mare bucurie pentru părinți. Ei își fac mari speranțe în copilul lor, își fac planuri de viitor pentru când va crește copilul lor, își pun în aplicare toate resursele personale pentru a dezvolta o personalitate cât mai armonioasă sau pentru a-i asigura condițiile optime de dezvoltare. Fiecare părinte recurge la o modalitate de educație, considerând că este cea mai bună pentru copilul său. Când cresc, unii părinți se bucură de succesele și realizările lor, iar alții din păcate, odată cu trecerea timpului „culeg roadele” unor greșeli făcute în gestionarea resurselor investite sau mai bine zis în strategiile educativ folosite.
Sunt foarte multe întrebări care frământă mintea adultului implicați în educația copilului. Toți am vrea să găsim soluția magică prin care să obținem rezultatele dorite.
Adevărul este că, rezultatele le obținem mult mai târziu, iar pentru a ne bucura de performanțele obținute în educația copilului, trebuie să fim permanent prezenți și pregătiți pentru a face față diverselor situații care apar. Deci, a fi părinte presupune a trăi o serie de experiențe alături de copilul tău”, susține psihologul.
Copiii mici au foarte multă energie pe care simt nevoia să o consume fie prin joacă sau mișcare liberă.
”Energia pe care o manifestă copiii, deseori reprezintă faptul că ei sunt sănătoși.
La copiii mici pe de o parte este specifică această energie, ei implicându-se în diverse activități, pe de altă parte, obosesc mai repede, având nevoie de perioade de odihnă. Astfel, devin mai capricioși în aceste momente, ce atenționează măsurile educative corecte. Deci, până la 6 ani un anumit nivel de hiperactivitate este normal să persiste.
La începutul copilăriei (2-5 ani) copiii sunt mai nerăbdători, își exprimă deschis toate emoțiile, trec repede de la o stare emoțională la alta (de ex., acum râd și peste câteva clipe își exprimă toată nemulțămirea că nu a primit ce a dorit), fiind un moment foarte important aspectul educației, interacțiunea cu părinții etc., care pot lăsa efecte importante asupra dezvoltării personalității copilului. Uneori, în unele situații, manifestarea hiperactivității poate fi o consecință a unui stil educațional incorect.
La sfârșitul preșcolarității copiii devin mai echilibrați emoțional și își conștientizează stările emoționale și pot să le controleze. În cazul manifestării unei hiperactivități excesive, copilul fiind într-o permanentă agitație, îi deranjează pe ceilalți, manifestă un comportament haotic care nu se potrivește circumstanțelor în care se află etc. se poate deja vorbi despre anumite lacune în educație sau despre o tulburare mai serioasă. Foarte mult contează mediul familial în care se află copilul. Atunci când în familie persistă haos, conflicte, strigăte, părinți nerăbdători, obosiți, nervoși, lipsește afecțiunea și chiar stimulii necesari de dezvoltare în primii ani de viață, evident că dezvoltă și la copii stări de hiperactivitate, stimă de sine scăzută etc”.
Unde se termină libertatea cuiva, libertatea înțeleasă sub forma sintagmei „la mine în casă fac ce vreau”?
”Da, „la mine în casă fac ce vreau” dar cu condiția că nu deranjez pe alții. Trăim într-un mediu social în care vrem să ne simțim confortabil, respectați, apreciați pentru ceea ce facem, să nu ni se încalce anumite norme și valori. Aici vin cu o altă sintagmă „nu face altora ce nu ai vrea să-ți facă ție”.
Dacă ne referim la libertatea cuiva, atunci fiecare își poate manifesta libertatea de a decide, de a face ceva, de a merge în călătorie, de a munci etc., important să nu încalc anumite norme sociale. Nu pot să-mi manifest libertatea în faptul de a striga, sau de a asculta televizorul la maximum, deranjând vecinii și încălcând liniștea publică”, a mai adăugat Viorica Șaitan.
”Copiii sunt foarte energici și activi. Este foarte manifestă nevoia lui de a se afirma, de a se realiza conform propriilor sale posibilități, deși deseori ele sunt limitate. Începând cu un an copilul își perfecționează mecanismele de a merge, dezvoltarea limbajului care îi vor permite satisfacerea nevoilor de independență și de realizare de sine, explorând mediul în care se află.
Adulții sunt cei care îi ajută să-și consume acea sursă imensă de energie, iar pentru a evita „tropăitul” excesiv prin casă sunt bine venite plimbările, jocurile în aer liber. Copilul de azi poate fi implicat în foarte multe activități atractive, evident specifice perioadei de vârstă. Jocul, de ex., este activitatea primordială, prin intermediul căreia copilul se socializează, însușește funcția socială a obiectelor, se familiarizează cu specificul activităților adulților, în final reprezentând principala formă de dezvoltare a personalității copilului.
La vârsta fragedă (1-3 ani) caracteristic jocului sunt manipularea cu obiectele, prin intermediul cărora copilul însușește funcția și destinația acestora. Copiilor preșcolari le este specific jocul pe roluri, prin intermediul cărora copiii trec la reproducerea relațiilor din sfera socială, de muncă. Interesante și atractive pentru copii sunt jocurile clasice: de-a v-ați ascunselea, baba-oarba, rațele și vânătorii etc., care iarăși se pot desfășura în curte, într-o sală de sport, fiind implicate și mai multe persoane”.
”De asemenea, sunt recomandate și binevenite jocurile sociale (de ex., jocurile cu zarul, activity, monopoly, Hokey, Imaginația – gama jocurilor este foarte largă) care au un rol imens privind socializarea copiilor, învățarea și respectarea regulilor în raport cu ceilalți jucători. Copiii trăiesc momente de fericire atunci când toată familia este implicată, trăind sentimente de dragoste, respect etc.
Copiii mai măricei sunt implicați și în activități productive: desenul, dezvoltarea limbajului, învățarea poeziilor, activități matematice. Important ca aceste activități să fie organizate cât mai atractiv, cât mai creativ, deoarece memoria, atenția copilului au un caracter involuntar. Desigur, gama jocurilor este imensă iar părinții sunt cei care le însușesc și le combină pentru a fi copiilor cât mai atractive și interesante”.
Fiecare copil are tiparul și nevoile sale individuale de somn și hrană, iar un regim corect stabilit este foarte important.
”Este bine ca copilul să aibă un regim, un orar bine stabilit de somn, de odihnă în timpul zilei, de plimbare etc. Regimul zilei va contribui ca copiii să însușească unele reguli și norme comportamentale în cadrul familiei, care ulterior îl vor ajuta să se socializeze și să se adapteze mai ușor la mediul de grădiniță. Acest lucru, pe viitor, va ajuta la întărirea unor conduite necesare din punct de vedere social (de ex. a celor de respect, de politețe față de alții).
În același timp însușirea acestor conduite și comportamente vor spori și gradul de autonomie al copilului. De asemenea, în aceste condiții se dezvoltă și unele reflexe condiționate iar organismul copilului va fi pregătit pentru toate activitățile zilei, acest aspect având un impact pozitiv asupra dezvoltării personalității copilului. Astfel copilul va deveni mai organizat, mai conștient de conduitele sale”.
”Părinți trebuie să formeze orarul zilei cu multă dragoste, afecțiune față de copil, ținând cont de vârstă, de preferințele copilului, de posibilitățile sale în respectarea lor. Ar fi bine ca toți membrii familiei să cunoască orarul micuțului și să-l respecte fără mari abateri.
Regimul zilei va fi benefic și pentru părinți, în special pentru mama care se ocupă în mare măsură de îngrijirea copilului, organizându-și mai bine timpul, având disponibilitatea de a se odihni, de a face anumite lucruri etc. Părintele va obține un echilibru între nevoile psihice și cele psihologice ale copilului și nevoile personale, recâștigând astfel o parte din timpul personal pe care îl avea înainte de nașterea copilului”.
Fii un exemplu pentru copilul tău! Orice vorbești se va întipări în mintea celui mic. Comportamentul tau va genera modele de comportament cu copii și la ele se vor raporta întreaga viață.
”În primii ani de viață asistăm la o spectaculoasă dezvoltare a copilului din toate punctele de vedere (intelectual, afectiv, social). În mare măsură se dezvoltă limbajul, conștiința de sine și se pun bazele personalității copilului. Copilul are nevoie de foarte mulți stimuli pentru a se dezvolta, dar desigur ei sunt oferiți în mare măsură de adulți.
Copilul începe să-și dea seama de utilitatea și semnificația pe care o au obiectele din jurul său, mai ales că în perioada fragedă (1-3 ani) copilul se află într-o lume imaginară unde totul este posibil. Evident că pentru dezvoltarea copilului este foarte importantă prezența fizică și emoțională a părintelui. Chiar și atunci când se joacă, de ex., construirea și montarea unui turn, inițial copilul are nevoie de ajutorul din partea omului matur, deoarece copilul nu are de unde ști însușirile specifice ale obiectului”.
„Dragostea și atenția limitată” îl va impune pe copil să caute tot timpul modalități de a-și satisface nevoile și va căuta să rezolve neîmplinirile zilnice, manifestând diverse comportamente care nu sunt pe placul părinților. Este foarte important ca copilul să se simtă iubit, dorit, apreciat, formându-se imaginea de sine pozitivă ce contribuie la instalarea primelor trăsături caracteriale. În același timp este foarte important să-i dăm posibilitatea copilului de a-și manifesta tendința de a fi independent, autonom (la vârsta de 3 ani se pun bazele independenței la copii), a mai adăugat Viorica Șaitan.
”Părinți trebuie să formeze orarul zilei cu multă dragoste, afecțiune față de copil, ținând cont de vârstă, de preferințele copilului, de posibilitățile sale în respectarea lor. Ar fi bine ca toți membrii familiei să cunoască orarul micuțului și să-l respecte fără mari abateri.
Regimul zilei va fi benefic și pentru părinți, în special pentru mama care se ocupă în mare măsură de îngrijirea copilului, organizându-și mai bine timpul, având disponibilitatea de a se odihni, de a face anumite lucruri etc. Părintele va obține un echilibru între nevoile psihice și cele psihologice ale copilului și nevoile personale, recâștigând astfel o parte din timpul personal pe care îl avea înainte de nașterea copilului”.
Dar, în același timp, copiii foarte dădăciți, purtați multă vreme în brațe și foarte dependenți suportă greu despărțirea de mamă, devin capricioși, geloși, posesivi în jucăriile sale etc. Rolul de părinte presupune multă implicare, cooperare cu propriul copil, ingeniozitate și multă dragoste, iar rolul de părinte merită să-l trăiești cu multă dragoste”.
Recomandări pentru părinți:
- Dragi părinți, un copil se dezvoltă armonios dacă îi sunt satisfăcute nu numai nevoia de cunoaștere, ci și cele de iubire, acceptare, apartenență etc. Copilul de azi, pentru a ajunge un adult de succes, trebuie să fie stimulat intelectual, dar într-o anumită măsură și într-un mediu socioafectiv armonios.
- Manifestați dragoste față de copil, fiți receptivi față de emoțiile copiilor, dați dovadă empatie și stimulați discuțiile referitor la trăirile și emoțiile copilului.
- Controlați-vă emoțiile negative, deoarece părinții sunt primele modele ale copiilor. Ei învață, prin imitație, mai ales în primii ani de viață, respectiv vor imita reacțiile și emoțiile părinților.
- Încurajați copiii să-și exprime trăirile, gândurile, emoțiile, astfel copilul va fi deschis și va simți că este susținut și protejat.
- Întotdeauna tratați copilul cu considerație și respect.
