Tantrumurile numite și crizele de furie sunt extrem de comune la copiii mici şi la preşcolari. Acesta este modul în care ei gestionează sentimentele pe care le au şi pe care nu ştiu altfel să le exprime. Am vorbit cu psihologul Anna Comendant despre lucrurile pe care le poţi face ca să previi, pe cât posibil, aceste crize, dar și cum să le gestionezi atunci când apar.
Ce este un tantrum?
”Este o denumire mai specială pentru criza de furie. Exact, acea stare pe care atunci când o resimte un adult începe să: înjure, lovească cu pumnii în perete, strângă din dinți, să se izoleze, să respire accelerat, să-și pună muzică în căști, să arunce cu obiecte, să rupă ceva, sau doar să vorbească despre cum ar vrea să facă unul sau toate comportamentele de mai sus.
Dat fiind faptul că furia, ca trăire emoțională, se resimte mult mai devreme decât se dezvoltă limbajul, copilul nu are cum să explice ce simte. Astfel, el doar face gesturi, acțiuni de descărcare emoțională. Aceste manifestări comportamentale sunt numite tantrumuri”.
Tantrumurile sunt foarte comune la copiii cu vârste cuprinse între un an şi trei ani. Acest lucru se întâmplă din cauza faptului că abilităţile sociale ale copiilor abia încep să se dezvolte la această vârstă şi, cel mai adesea, nu sunt capabili să îşi verbalizeze emoţiile, fie din cauza faptului că nu vorbesc încă, fie pentru că nu ştiu să exprime în cuvinte sentimentele puternice pe care le au.
Reprezintă una dintre modalităţile în care copiii îşi manifestă, gestionează emoţiile şi încearcă să înţeleagă sau să schimbe lumea din jurul lor.
Factori care fac mai probabilă apariţia unei crize de furie?
”Mie-mi place să fac paralele, astfel, vă invit pe voi, cititorii, să reflectați asupra voastră, și, să încercați să înțelegeți ce factori vă fac să fiți furioși?
Evident, furia ține strict de ce simțim noi și cât de vulnerabili ne simțim în anumite circumstanțe.La copil e la fel.
Nu știi ce anume “l-a pișcat”.
Dar, de exemplu, personal, mă înfurii mai ușor atunci când: sunt nedormită, sau îmi este somn însă circumstanțele nu-mi permit să dorm dar solicită o altfel de activitate care necesită concentrare.
Atunci când îmi este foame, sete, am un disconfort fiziologic în timp ce sunt impusă de circumstanțe să fac ceva ignorându-mi necesitățile de bază. Atunci când îmi doresc ceva nou, dar nu reușesc financiar să-mi procur acel ceva. Sau, atunci când cineva îmi pune piedici în a obține cele dorite. Și înca multe alte trăiri paralele.
La voi, care sunt stările din’naintea furiei? Cam așa e și cu copiii ”.
Ce poate face un părinte pentru a reduce probabilitatea de apariţie a unui tantrum?
”De ce să reduci ceva ce e ok să resimți? Mai bine părintele s-ar concentra pe: cum să fac față trăirilor copilului meu și cum să-l ajut pe el să se înțeleagă și să-și gestioneze furia.Dar, ați putea efectiv, crea condiții ideale, a nu-l supune stresului de a “nu primi ce vrea”, a nu-l lăsa să plângă, a nu-l “duce în lume”, a nu-l lăsa “să simtă greul”… doar că, și în condiții ideale, copilul tot va găsi motiv de frustrare. Cel mai des pentru că se satură că nu-i lăsat să-și trăiască emoțiile.
Dar, putem evita să:
– mergem prin magazin cu un copil flămând
– cumpărăm jucării pentru zilele altor copii însoțiți fiind de propriul copil căruia nu vrem să-i cumpărăm nimic
– mergem la întâlniri cu alți adulți în locuri care nu sunt prietenoase copiilor și neavând jucării, activități, gustări pentru copil
– cereți de la copil să meargă de mânuță când deja e ora de somn, sau e după activitate, sau e înfofolit și are un disconfort vizibil. Chiar dacă sunteți încărcat cu 2 pungi de cumpărături. Copilul nu poartă vina deciziei dvs”, a mai adăugat psihologul.
De asemenea, este recomandat să vorbești cu copil despre emoţii. Când acesta se confruntă cu o emoţie puternică, încurajează-l să îţi descrie ce simte şi numeşte sentimentul pe care îl are, astfel, data viitoare va şti cu ce se confruntă şi va gestiona mai uşor sentimentul.
Ce facem atunci când copilul are crize de furie?
”Ne rugăm să treacă până ajunge poliția sau vriun vecin să ne vadă. Glumesc. Întrebarea e: ce ați vrea să primiți de la cei din jur atunci când sunteți furios?
Acceptare, liniște, strigăte, ceva de mâncare, apă, o palmă, o îmbrățișare.
Cum să ne comportăm corect?
Nu există o strategie unică și universală, însă, acceptarea trăirilor emoționale, este recomandarea nr.1
Dacă copilul e într-o criză cu trântit pe jos puteți să:
– îi asigurați spațiu de manevră, izolându-l de rafturi sau oameni care ar putea să-l calce pe degete. Lăsându-l să-și execute loviturile, dar spunându-i “e normal să fii supărat, eu sunt cu tine”. Sau pur și simplu coborând la nivelul lui fără ai spune nimic.
– îl luați pe sus și să ieșiti până în cea mai sigură zonă unde efectiv s-ar putea manifesta liber
– vă trântiți alături. Deși nu e o strategie benefică, totuși, atunci când vă înfurie comportamentul copilului, vă puteți manifesta ca el. Cel puțin veți primi și dvs și el descărcarea emoțională a furiei. Ulterior, însă, e bine să discutați cele trăite si cum altfel le puteți exterioriza
– să-i oferiți o pernă sau să-i propuneți să se trântească pe pat, covor, spațiu mai moale
– să-i oferiți alternative cu “ești furios, te rog, strigă sau bate din picioare sau rupe paginile din acest carnet, dar evită aruncatu-l pe jos cât suntem aici”.
Care sunt cele mai comune greșeli pe care le fac părinții în cazul “crizelor de isterie” ale copiilor?
”Se înfurie la rândul lor și uită că momentul nu e despre ei, ci despre cel mai mic ca ei. Se gândesc la “ce-o să zică lumea”. Se gândesc că e vina lor și ca ei n-au prevăzut, că se putea de evitat, că mai bine nu făceau/mergeau/cumpărau. Încep a face orice numai să “oprească” criza. Se agită, vorbesc prea mult. Amenință, strigă, lovesc… ”.
Sursa- https://www.csid.ro/
