De când se știe citește. Acasă, la serviciu, în transport public sau cafenea de fiecare dată când are câteva minute libere ia cartea în mână și savurează fiecare cuvințel scris. Cititul a devenit de câțiva ani încoace un hobby tot mai puțin preferat de tineri, nu și pentru Stella Popa. În suflet, o fetiță educată, pe alocuri timidă și gingașă cu o pasiune aparte pentru cărți.
Și așa cum se spune că părinții sunt un exemplu pentru copii, ea a prins din dragostea și farmecul obiceiului de a citi de la cei care i-a dat viață. A reușit să citească aproape 800 de cărți, toate diferite și cu lecții interesante pe care le și pune în practica de zi cu zi. Te invit împreună cu mine să-i aflăm povestea!
Sunt asistent de proiect din cadrul unei organizații internaționale, fiind implicată într-o ramură socială cu cei din echipă, lucrăm nemijlocit cu copiii și asta ne oferă o doză enormă de căldură și satisfacție.
Un copil născut vara, în luna lui Gustar, crescut cu cele mai frumoase „păpuși” din lume -cărțile. Mama îmi cumpăra cărți cu povești, păpușile au venit mult mai târziu și au rezistat cam un an, ele nu știau să povesteasca istorii interesante, erau prea tăcute. Provin dintr-o familie simplă ca „bună ziua”, un constructor și o asistentă medicală care au iubit să citească, tata era cu aventura și istoria, mama cu detectivele și clasicii ruși, și nu numai. Toată viața mi-am trăit-o la curte, cu pisici, câini, găini și cocoși. Am avut și vacă, capre, viță de vie și grădină cu piersici. Chiar dacă am trăit cu familia sub coasta Chișinăului, până nu de mult, Durleștiul, azi orășel, era cel mai tipic sat din Republica Moldova. Glod, ierni lângă sobă și timp de lectură, televizorul era rezervat doar pentru știri, fotbal și serialele braziliene de la orele 18.00. Verile erau petrecute la piersici, cu cărțile de la biblioteca sătească, tartine și mult praf. Tot romantismul ăsta m-a impiedicat de universitatea de stat, facultatea de limbi straine, și am cuprins literatura engleză ca pe cel mai dulce om din lume!
Pasiunea pentru citit a urmărit-o întreaga viaţă. În timp ce fetele de vârsta sa se jucau cu jucăriile, pentru Stella Popa cărțile i-au devenit păpuși cu suflet.
Noi repetăm ceea ce vedem la părinți, de regulă așa se întâmplă. Eu am crescut văzându-i pe ai mei cum citesc și le-am spus cu mândrie că atunci când voi fi mare, biblioteca mea va fi mai mare decât a lor. Vis îndeplinit și ei mulțumiți de realizarea mea, deși mama se plângea câteodată că îi distrug mobila cu greutatea cărților mele. Odată le-am scos de acolo, să aud ce-o să spună, și m-am trezit că mă ceartă, că acum camera ei este pustie și să pun cărțile la loc. A fost amuzant să o văd supărată după ce îi îndeplinisem dorința. N-o sa uit niciodată când tata îmi citea din povești populare moldovenești, era scrisă în chirilică, atunci m-am îndrăgostit de Strânbă lemne și Tândală, Împărat Roșu și Zmeul veșnic vinovat de toate problemele din împărăție.
Omul nu poate descoperi noi oceane, câtă vreme nu are curajul de a pierde din vedere țărmul. Prin lectura, învățam să gândim, dobandim curajul de a hotarî ce și cum vrem să fim și să evoluăm.
Mă apropii vertiginous de 800, dar nu sunt sigură că e cifra exactă, nu am numărat cărțile din copilărie. Și dacă e să zic franc, am citit toate genurile de cărți de până acum, am câteva pe care le apreciez mai mult, cum sunt cel clasic, thriller, detectiv, istoric, basmul și epopee sau teatru. Cărțile istorice sunt preferatele mele. Cele mai puțin răspândite ca și interes sunt self-help, psihologie, romance, horror sau fantasy, deși am găsit exemplare rare și bune printer titlurile acestor genuri.
Când reusesti să citești și ce părere ai despre oamenii care zic că nu au timp pentru asta?
Pentru orice îți faci timp, chiar și pentru lectură. Dar, nu este ok să impui acest obicei cuiva, dacă omul preferă să se relaxeze în fața televizorului cu o emisiune de divertisment sau știri, asta este normal sau să meargă la sală, să gătească, să se ocupe cu grădinăritul sau altceva. Noi suntem diferiți și găsim plăcere în lucruri diferite. Mulți cred că stau doar cu nasul în cărți, deși ador filmele, călătoriile, croșetatul și somnul la nebunie.
Dacă vorbim despre lectură ca o terapie sau o activitate pentru a crește intelectual, atunci este o alegere bună. Lectura are o gălăgie de beneficii, cum e îmbogățirea vocabularului, călătoriile în timp și spațiu, înveți despre alte culturi, epoci și comportamente. Lectura îți deschide multe orizonturi, imaginația ta nu mai cunoaște limite, vezi lumea cu alți ochi, te relaxează și informează și începi să o vezi ca pe un prieten omnipresent.
Nu ies nicăieri fără o carte în geantă, decât să mă plictisesc undeva, mai bine citesc câteva pagini, fie ele în troleibuz, în pauza de masă sau când astept pe cineva. Este cel mai bun exercițiu pentru mintea noastră, o face mai ageră și curioasă. Și cel mai tare argument pe care l-am văzut eu în ultimii ani: tu ai oportunitatea să citești în câteva ore sau zile lucrarea unui om care a durat câteva luni sau ani, și asta este un privilegiu!
Pentru unii cărțile sunt demodate, mai ușor găsesc informații pe internet. Care ar fi farmecul unei carti tipărite pe care o citești?
Pentru cei „păliței” la cap este mirosul, el ne încântă cel mai mult. Și cartea nu are baterie, ea nu are nevoie de wi-fi sau priză. Și dacă au o părere că ar fi demodate, este și asta o părere. Și dragostea este veche, culorile, viața și dăruitul florilor, dar ce are valoare este păstrat de cei care apreciază ceea ce aduce plăcere și fericire. Ce-i mai plăcut? Sărutul cela emoji din internet sau cel real din viață?
Ce cărți recomanzi?
Nu voi recomanda titluri, tot internetul este plin de ele, voi recomanda doar să încercați, să dați o șansă acestui obicei, și dacă mergeți la o librarie, rugați librarul să vă recomande ceva ce ar citi el/ea, o carte pe care-ar face-o cadou, una care poate face omul să se îndrăgostească de lectură, librarilor le plac asemenea provocări și se vor strădui să vă facă pe plac, ca să vă întoarceți în acel rai! Și dacă nu vă cade cu tronc la inimă, sunt sigură că o să găsiți un hobby perfect pentru că lectura nu trebuie să fie obligatorie, ci o plăcere aleasă.
Ai condus un departament de vânzări: Cum a fost experiența?
Da, a fost o experiență interesantă, provocatoare care m-a facut să ies din zona mea de confort de tot. M-aș întoarce la așa o pozitie doar dacă domeniul ar fi unul deosebit, pentru că te ține în suspans, te face să crești, să te vezi provocat de cele mai varii caractere, stabilești relații, îți testezi limitele și îți dai seama dacă ai stofa sau nu, mai ales răbdarea și comprehensivitatea. Pe parcurs am învățat să deleghez, să nu decid totul de sine stătător, să lucrez efectiv în echipa de oameni ambițioși și frumosi. Ceea ce ține de abilitățile necesare, cred că e nevoie de dorință, de capacitatea de a asculta și învăța, și un pic de experiență cu persuasiunea, de a explica așa încât și cel mai neinițiat om din lume să te înțeleagă ce vrei să-i vinzi și de ce acum are nevoie de produsul tău, sau de serviciile prestate.
