Fiecare căsnicie are în spatele sau o poveste de dragoste, cu fluturi în stomac și promisiuni de a trăi împreună fericiți până la adânci bătrâneți. Este momentul în care partenerii își promit marea cu sarea, iar pentru o anumită perioadă chiar funcționează. Gândesc și trăiesc la unison, au parte de momente magice.
Odată cu trecerea timpului însă, mirajul se diminuează, apar frustrările și greutățile care îi pun la încercare. Apar primele neînțelegeri și conștientizarea faptului că, o relație se construiește pe răbdare, înțelegere și încredere. Din momentul în care asta nu se întâmplă, cuplul ajunge la separare.
Psihologul Diana Negru a explicat pentru Isecrete.com care sunt cele mai frecvente cazuri, dar și cum pregătim copiii pentru acest lucru astfel încât, să nu apară stări de depresie sau crize de isterie.
Care sunt cele mai frecvente cauze ale divorțului?
Cele mai frecvente cauze ale divorțului sunt: violența în familie și abuzul de alcool. Cauza financiară, și anume lipsa unui venit stabil, lipsa locurilor de muncă. De asemenea, plecarea unuia dintre soți peste hotare și separarea acestora ulterior. Și din 2015 divorțul prin semnarea unui contract matrimonial.
Copilul unui cuplu divorţat trebuie să conştientizeze, că va continua să aibă familie, chiar dacă părinţii săi nu mai sunt căsătoriţi. Deşi, sentimentele părinţilor, unul faţă de celălalt, s-au schimbat, dragostea lor pentru copil a rămas aceeaşi și vor continua să aibă grijă de el.
Cum să traverseze copiii divorțul mai ușor?
”Pentru ca copiii sa traverseze mai ușor divorțul, este binevenit ca părinții să ajungă la o metodă de colaborare și să îi pregătească de separe. Să comunice deschis despre acest aspect, asigurându-i că ei nu poartă nici o vină și că sunt deciziile ambilor adulți. Deseori, copiii se învinovățesc, considerând ca din cauza lor se produce separarea, scade stima de sine și ajung la diferite situații negative și traumatizante din punct de vedere psihoemoțional, psihosomatic ( cefalee, dureri abdominale, refuzul de accepta separarea, stare de anxietate, eșecul școlar, insomnii, crize de plâns)”.
Cum ar trebui să procedeze părinții aflați în proces de divorț?
”Recomand părinților să găsească o cale amiabilă pentru separare. Să ia în calcul orice aspect legat de sănătatea fizică și mintală a copiilor. În caz că copiii lipsesc, divorțul implică strict ambii soți. Cel ma greu este când copiii (2,3 la număr) sunt separați pentru a locui cu unul dintre părinți, sau sunt repartizați la fiecare părinte câte un copil în urma deciziei instanței de judecată.
Copiii, în acest caz au nevoie de o pregătire specială, și se fac câteva ședințe de psihoterapie cu psihologul. În toate cazurile la procesul de divorț ambele părți au nevoie de susținerea celor dragi, prietenilor și persoanelor de încredere”.
Copiii sunt deseori victimele divorţului. Dar ce se poate face în cazul în care părinţii pur şi simplu nu se mai înţeleg? Este divorţul într-adevăr „spre binele copiilor“?
”Decât, într-o familie unde predomină violența, mai bine ca să locuiască separat, atât pentru binele partenerilor cât și a copiilor. Deoarece, noi cunoaștem numeroase familii în care violența a adus doar la factori negativi în dezvoltarea micuților.
Copiii ajung la insuccese, au viziuni nesănătoase despre familii, iar unii formându-și ulterior propriile familii aplică aceleași metode de educație și recurg la aceleași forme de agresiune asupra copiii săi. Este un model greșit de educație și o metodă de abordare care aduce doar suferință, frică, vătămări corporale și o viață spulberată”.
Ce trebuie să știe părinții și cum trebuie să procedeze în cazul în care celălalt creează obstacole de a comunica cu copilul?
”Este o situație des întâlnită în procesele de divorț din Republica Moldova. Mie, ca psiholog îmi revine foarte greu acest ghidaj, sa învăț “cumva”ca părinții sa colaboreze. Din propriile supărări și frustrări, trăind propriile traume, partenerii nu se aud reciproc, încercând să-și rezolve propriile interese, neglijând prezența copiilor.
Venim cu argumente pro, pozitive și eficiente de a simplifica conflictul. Îi învățăm să comunice de dragul copiilor, îi facem să colaboreze. Sunt recomandate ședințele de psihoterapie cu implicarea ambilor părinți, sau ședințe separate în caz că nu se poate aplana conflictul. Se lucrează mult și asupra emoțiilor copilului, ca să evitam stresul major, care poate aduce iarăși la instabilitate emoțională sau factori nocivi în dezvoltare.
Pentru ca un copil să crească sănătos din punct de vedere psihologic, el are nevoie de un climat psihoemoțional adecvat din partea familiei”, a mai adăugat psihologul Diana.
