Elena Ciolac, se declară un om împlinit și norocos, pentru că trăiește și activează cu pasiunea cot la cot. Originară din Chișinău, este pasionată de fotografie și fascinată de amintirile în imagini încă din primii ani din viață. Într-un interviu acordat revistei Isecrete, tânăra a vorbit despre începuturile sale, familia și bucuria pe care i-o transmit cei din jur.
Fiind în concediul de maternitate cu prima fată aveam mai mult timp liber, astfel am început să studiez photoshop, am vrut să fac mai multe efecte cu poze. Găseam tot felul de lecții pe internet și le practicam, efectuam diferite colaje la toți prietenii. Cred că realizam acest lucru nu rău. Apoi, au început să mă sune apoi oameni străini pentru a comanda un portret anume. Eram nevoită să fac portrete cu toată familia din poze diferite, ceea ce nu mă epuiza.
Aveam mulți clienți și toată această situație a început mereu să mă aducă la o singură întrebare! – De ce oamenii nu se pot aduna odată și să facă fotografii care vor servi drept amintiri toată viața. Din motivul că veneau tot mai des oameni străini la mine acasă, am hotărât să iau o încăpere în chirie pentru a deschide un studiou. Așa am devenit la început retușor și apoi fotograf. Am procurat un aparat foto semi profesional, iar primii clienți au fost familia mea și treptat la fiecare petrecere făceam poze.
“În fiecare fotografie trebuie să existe o poveste”
Pentru a fi un fotograf bun trebuie să te înveți să-ți dezvolți mai multe capacități. Un aparat foto e doar primul pas spre dezvoltare. Credeam că voi învăța la fel din lecțiile de pe internet, dar nu mi-a fost de ajuns informația de aceea, m-am înscris la o școală foto.
După lecțiile practice am devenit mai capabilă în diferite genuri de fotografiere și am început a lua comenzi.
„Îmi încarc bateriile prin muncă”
Încă nu m-am stabilit la un singur gen de fotografie, deoarece pentru mine sunt importante emoțiile pe care eu le primesc în momentul realizării pozelor. Și la fel sunt bucuroasă să prind acele momente din viață pe care nu toți le observă. Din primul mesaj de la client încerc să-i devin cel mai bun prieten, să-l ajut astfel ca ideea pe care o are să fie revăzută în pozele mele. Bucuria persoanelor când bat din palme și zic: Da, asta ceea ce am vrut să văd! Aceste cuvinte fiind astfel cea mai mare răsplată pentru mine.
Din primul concediu de maternitate am rămas și în al doilea. Iar, după ce am dat fetița mai mică deja la grădiniță m-am întors la serviciul meu, în contabilitate, dar tot continuam să mă ocup adăugător cu restaurarea pozelor și făceam sesiuni foto. Într-un moment brusc am simțit că nu mă aflu pe locul meu, că îmi petrec zilele acolo unde nu-mi aduce nici o plăcere. Am făcut un apel soțului pentru a împărți cu el gândurile mele, răspunsul lui era unu foarte clar! Își dorea să fiu fericită în tot ceea ce fac. Și parcă au căzut toate greutățile de pe mine! Acuma sunt cea mai fericită MAMĂ, SOȚIE și PERSOANĂ care s-a regăsit.
Fiind fotograf trebuie trebuie să devii și un psiholog. După ani de experiență m-am învățat să lucrez în diferite situații și cu diferiți oameni. Dar de la mine nimeni nu pleacă fără poze calitative și deosebite. Prelucrarea pozelor e un lucru foarte amănunțit, aici deja se trezește artistul din mine. Nu iubesc să fac lucrul în grabă. Procesul de prelucrare durează diferit – depinde de volumul de lucru, de la o săptămână la o lună.
Care ar fi cea mai mare satisfacție ca fotograf?
Mă caracterizează 3 elemente: 1) Omenia– încerc absolut complet să intru în situația clientului pentru a face cel mai bun rezultat);
2) Umorul – dar desigur în momentul potrivit;
3) Profesionalismul – consider că e o infracțiune să te apuci de o comandă cu cerințe mari ca de exemplu o nuntă, dacă nu ești sigur în ceea ce faci.
“Desigur am avut și eu momente de criză profesională – dar a fost frica instabilității“!
Având trei copii nu puteam să stau și să aștept voi avea de lucru în sezonul acesta ori nu! Vroiam să las meseria dată și să găsesc ceva stabil, dar mulțumită familiei și prietenilor care mereu mă încurajează și nu-mi permit să fac nici un pas în urmă – doar înainte! De aici și apar diferite PhotoProiecte ca să pot vedea meseria mea din alt unghi – căci sunt foarte multe și dacă ne plictisim și ne pierdem într-un gen trebuie să ne întoarcem și să căutăm în altă parte!
Vezi galeria foto!
