Pentru copii, venirea în familie a unui frățior sau o surioară, constituie o modificare a universului său familiar. Orice vârstă ar avea este foarte important ca pe toată perioada sarcinii părinții să îl pregătească pentru ce va urma. Gelozia este normală în rândul fraților mai mari pentru că își pierd poziția în rândul familiei și sunt nevoiți să împartă totul: atenția și dragostea părinților, timpul acestora, jucăriile, hăinuțele, spațiul.
Părinții au nevoie să cunoască și să normalizeze această stare și să pregătească copilul pentru noua schimbare, dar și să încerce să mențină cât mai mult din programul și obiceiurile cu care este obișnuit copilul. În acest fel, se reduce mult din anxietatea pe care o resimte un copil în fața noii situații. Totodată, este important ca părinții să știe să comunice tot timpul cu copilul despre sosirea pe lume a noului membru, indiferent de reacția acestuia. De multe ori, ne putem înșela în privința nivelului de înțelegere sau a emoțiilor simțite și exprimate de copil.
Imediat ce au fost confirmate simptomele sarcinii, iar mama se pregătește de procesul de monitorizare sarcină, apar și primele griji legate de cum va accepta primul copil apariția unui nou membru în familiei. Reacţia copilului la apariţia bebeluşului diferă mult în funcţie de vârstă, de personalitate, de felul în care a fost pregătit, de condițiile de locuit, starea civilă a părinţilor, relaţia dintre părinţi, relaţia anterioară a copilului cu părinţii, existenţa unor situații speciale – copilul provine dintr-o căsnicie anterioară a unuia dintre părinți, de existența unor bunici, unchi, mătuşi.
Când apare o schimbare în viața copilului este foarte importantă atitudinea părinților și în special a mamei. Dacă juniorul își vede părinții senini, acest lucru îl va ajuta să accepte schimbarea.
Unii copii pot întâmpina dificultăți în adaptarea la noua situație, de aceea se recomandă ca aceștia să fie încurajați să vorbească deschis despre sentimentele pe care le trăiesc, altfel acumulează frustrări și spre surprinderea părinților vor începe să nu mai respecte regulile, să depășească orice limită de comportare civilizată sau vor începe să vorbească ca un bebeluș, mai mult, să declare că-și doresc să fie mic/mică. Ei nu înțeleg care este noua lor poziție în casă de aceea sunt confuzi.
Pentru a păstra o relație armonioasă în familie, trebuie să-l ajutăm pe copil să se adapteze schimbărilor.
- Prezintă-i copilului noul său statut, fratele/sora mai mare. Prezintă-i avantajele noului său statut. Ca frate/soră mai mare va putea să aibă grijă de cel/cea mică, exact cum fac oamenii mari. Îl poate învăța pe cel/ cea mică tot ceea ce el/ ea știe, ba mai mult, în sfârșit va avea un partener de joacă.
- Din momentul primirii și acceptării noului statut spunei și demonstrează-i că ai toate motivele de a fii fericit și de a spune, cu încântare, că ai în casă un sprijin cu care te mândrești. Este bine să te folosești de exemple pozitive de situații similare, familii în care sunt doi sau mai mulți frați și în care ajutorul oferit de frații mai mari este lăudabil.
- Este bine să cunoască și unele lucruri despre bebeluș ca în felul acesta să știe cum să reacționeze (plânge pentru că nu știe să vorbească și în felul acesta nu poate transmite când îi este foame, când îl doare burtica, când are nevoie să fie schimbat etc.)
- Pentru a preîntâmpina accesele de gelozie este recomandat să nu ții bebelușul în brațe când copilul vine de la școală sau grădiniță. Întâmpină-l cu brațele deschise și îmbrățișează-l. Dacă în acel moment bebelușul plânge sau îl alăptezi, cheamă-l lângă tine, îmbrățișează-l cu brațul liber, sărută-l părintește și cere-i să-l mângâie, spunându-i că cel mic se bucură de prezența lui. Încurajează-l să-l atingă și să pună întrebări despre cel mic. Dacă de exemplu stă la mama în brațe și bebelușul începe să plângă, ia-l de mână și mergeți împreună la bebeluș. Subliniază cât se bucură bebelușul să-l vadă, întăriți-i convingerea că prezența lui îl face pe bebeluș să se liniștească.
- Lângă patul bebelușului pune o fotografie cu cel mare, motivându-i că cel mic este dornic să-l cunoască și cât el este plecat la școală sau la grădiniță, tu îl simți aproape uitându-te la fotografia lui. Povestește-i în aceste momente cum era el/ ea când era mic/mică.
- Nu-i permite să se comporte ca un bebeluș. Amintește-i cât de multe lucruri interesante poate să facă tocmai pentru că este mai mare. Lasă-l să stea cât mai mult cu tine atunci când ai grijă de bebeluș. Propune-i să te ajute să alegi hainele cu care-l vei îmbrăca pe cel mic.
- Este nevoie de multă răbdare și dragoste dar și de limite ferm trasate. Aceste limite nu se vor schimba odată cu venirea bebelușului, ele vor rămâne aceleași.
- Planifică momente în care să rămâi numai cu el/ea, în timp ce partenerul tău va ieși la plimbare cu cel mic. Asigură-l că el este la fel de important și de iubit în familie. Aceste momente pot alterna, o dată să rămână cu mama, o dată cu tatăl.
- Când primiți vizite și prietenii sau rudele acordă toată atenția bebelușului, atrage-le atenția evidențiind sprijinul pe care-l primiți din parte copilului mai mare.
- Încearcă să-ți faci timp și să asculți opiniile copilului tău. Ascultându-i opiniile, încurajându-i sentimentele și clarificând eventualele nelămuriri vei reuși să păstrezi echilibrul în familia ta.
Reacţia primului copil la vestea sau apariţia bebeluşului diferă mult în funcţie de vârstă, de personalitate, de felul în care a fost pregătit (deci de priceperea părinţilor ) şi de condiţiile mediului familial (felul în care sunt împărţiţi în camere membrii, starea civilă a părinţilor, relaţia dintre părinţi, relaţia anterioară a copilului cu părinţii, existenţa unor piloni de sprijin din afară – bunici, unchi, mătuşi).
