Tantrum-ul, o explozie emoţională, ce se manifestă în forma ţipătului, plânsului sau aruncatului pe podea, apare ca urmare a unei frustrări, lipsa dorinței de a rezolva o sarcină în cadrul jocului, de a se face înţeles, sau de a comunica o nevoie, de foame sau oboseală etc. Crizele de tantrum se manifestă între 1 şi 3 ani îndeosebi şi pe toată perioada preşcolarităţii. În această stare, hormonul de stres, cortizolul, se eliberează în tot corpul într-o cantitate din ce în ce mai mare. Această stare îl determină pe copil să simtă o lipsă totală de control și dificultatea de a se calma. Mai multe la acest subiect am discutat cu psihologul Dorina Vasilache.
Cum arată o criză de nervi în cazul copiilor?
Unele parcă ar fi niște scene rupte din filmele cu desene animate, iar altele zici că fac parte din cele de groază. De la lucruri aruncate pe jos, obiecte aruncate spre alte persoane, trântit pe jos, țipete și ton ridicat al vocii, mușcături și pișcat. Uneori adulții care permit aceste accese din partea celor mici, arată de parcă vin de la război, fiind mușcați, pișcați, cu zgârieturi pe anumite porțiuni de pe corp. Acestea diferă în funcție de temperamentul celor implicați și de măsurile care sunt aplicate de adulți. În ultimii ani, tot mai mulți părinți își manifestă interesul să cunoască ce se întâmplă cu copilul său, la fiecare etapă de vârstă ce schimbări apar, fapt care contribuie la aplicarea strategiilor corecte în momentele de criză.
Ce rol are plânsul în liniștirea copilului?
Plânsul are rol diferit în funcție de vârstă. Pentru bebeluși, plânsul reprezintă unicul mod de comunicare, prin care relatează adulților despre faptul că, este timpul să doarmă, să fie alimentați sau simt un anumit disconfort din punct de vedere fiziologic. La fel le comunică celor din preajmă că au nevoie de afecțiune. Iar pentru cei mai măricei, plânsul apare în funcție de situație, pe lângă motivele sus menționate poate apărea și sub formă de protest, ”că nu îi plac bucatele, nu îi plac hainele, nu vrea să facă baie, etc.”. Alteori, dacă adulții au creat un reflex celui mic, că ori de câte ori începe a plânge îi sunt satisfăcute toate mofturile, acesta deja poate manipula prin plâns.
Cum facem să gestionam o criză de furie când se întâmplă în magazin, la teatru, restaurant sau pe stradă?
- Păstrați-vă calmul atunci când răspundeți la o furie. Nu complicați problema cu propria frustrare sau furie. Amintiți-vă că, una dintre misiunile dvs., este de a vă ajută copilul să învețe să se calmeze. Deci, trebuie să fii și tu calm.
- Tantrum-urile trebuie tratate diferit în funcție de motivul pentru care copilul dumneavoastră este supărat. Uneori, poate fi necesar să oferiți confort.
- Dacă se întâmplă o furie pentru a atrage atenția părinților, una dintre cele mai bune modalități de a reduce acest comportament este să îl ignori. Dacă se întâmplă o furie după ce copilului tău i se refuză ceva, rămâi calm și nu oferi multe explicații pentru motivul pentru care copilul tău nu poate avea ceea ce dorește. Treceți la o altă activitate cu copilul dumneavoastră.
- Dacă se întâmplă un acces de furie după ce copilului tău i se spune să facă ceva ce nu vrea să facă, cel mai bine este să ignori tantrum-ul. Dar, asigurați-vă că va continua să îndeplinească sarcina după ce el este calm.
- Copiii care sunt în pericol să se rănească pe ei înșiși sau pe alții în timpul unui tantrum ar trebui să fie duși într-un loc liniștit și sigur pentru a se calma. Acest lucru se aplică și în cazul tantrum-ului din locurile publice.
- Dacă este implicată o problemă de siguranță și un copil mic repetă comportamentul interzis după ce i s-a spus să se oprească, folosiți un time-out sau țineți copilul ferm timp de câteva minute. Fii consistent. Nu renunțați la problemele de siguranță.
- Preșcolarii și copiii mai mari sunt mai predispuși să folosească tantrum pentru a-și face drum dacă au aflat că acest comportament funcționează. Pentru copiii de vârstă școlară, este potrivit să-i trimiteți în camerele lor pentru a se răcori, acordând în același timp puțină atenție comportamentului.
- În loc să stabiliți o anumită limită de timp, spuneți-i copilului să rămână în cameră până când el sau ea își va recâștiga controlul. Acest lucru este împuternicit – copiii pot afecta rezultatul prin propriile acțiuni și, astfel, pot obține un sentiment de control care s-a pierdut în timpul tantrum-ului. Dar dacă timpul de expirare este pentru un acces de furie plus un comportament negativ (cum ar fi lovirea), setați o limită de timp.
- Nu răsplătiți furia copilului dvs. cedând. Acest lucru îi va dovedi micuțului doar că furia a fost eficientă.
Orice părinte cunoaște sentimentul de neajutorare legat de accesele de furie ale copiilor mici. Unii se pot simți răniți sau jigniți când copiii devin foarte mânioși fără o cauză aparentă. Deseori, dacă aceștea nu respectă anumite reguli, părinții se pot înfuria și apela la violență fizică, ceea ce este o greșeală.
Cum prevenim tantrum-urile?
Iată câteva idei care vă pot ajuta:
- Acordă mai multă atenție pozitivă. Răsplătește-l pe micuțul tău cu laudă și atenție pentru comportamentul pozitiv. În momentele de foc, încercați să nu ridicați vocea, comportament destul de dificil de gestionat. Ridicatul vocii creează copilului un mediu nesecurizat din punct de vedere emoțional, fapt care intensifică plânsul.
- Încearcă să oferi copiilor mici un anumit control asupra lucrurilor mici. Oferiți opțiuni minore, cum ar fi „Vrei suc de portocale sau suc de mere?” sau „Vrei să te speli pe dinți înainte sau după baie?” În acest fel, nu întrebi „Vrei să te speli pe dinți acum?” – căruia inevitabil i se va răspunde „nu”.
- Păstrează obiectele interzise la vedere și la îndemâna lor. Acest lucru face ca luptele să fie mai puțin probabile. Evident, acest lucru nu este întotdeauna posibil, mai ales în afara casei, unde mediul nu poate fi controlat.
- Distrage atenția copilului tău. Profitați de scurta atenție a micuțului oferind altceva în locul a ceea ce nu pot avea. Începeți o nouă activitate pentru a o înlocui pe cea frustrantă sau interzisă. Sau pur și simplu schimbați mediul. Scoateți copilul afară sau în interior sau mutați-vă într-o altă cameră.
- Ajută copiii să învețe noi abilități și să reușească. Ajutați copiii să învețe să facă lucruri. Lăudați-i pentru a-i ajuta să se simtă mândri de ceea ce pot face. De asemenea, începeți cu ceva simplu înainte de a trece la sarcini mai provocatoare.
- Acordă solicitarea cu atenție atunci când copilul dorește ceva. Este revoltător? Poate că nu este. Alege-ți luptele. Adesea adulții consideră cerințele celor mici, ca fiind neînsemnate și le ignoră, astfel accentuând criza.
- Cunoaște limitele copilului. Dacă știi că micuțul tău este obosit, nu este cel mai bun moment pentru a merge la cumpărături sau în vizită, chiar dacă ați planificat-o din timp.
Ce ar trebui să fac după un tantrum?
Lăudați-vă copilul pentru că a recâștigat controlul; de exemplu, „Apreciez felul în care te-ai liniștit”.
Copiii pot fi deosebit de vulnerabili după o furie când știu că au fost mai puțin adorabili. Acum (când copilul tău este calm) este momentul pentru o îmbrățișare și o asigurare că copilul tău este iubit, indiferent de ce. Asigurați-vă că copilul dvs. doarme suficient. Cu un somn prea mic, copiii pot deveni hyper, dezagreabili și pot avea comportamente extreme. Somnul suficient poate reduce dramatic furia. Aflați cât de mult somn este necesar la vârsta copilului dumneavoastră. Majoritatea nevoilor de somn ale copiilor se încadrează într-un interval de ore stabilit în funcție de vârsta lor, dar fiecare copil are propriile sale nevoi de somn. Reamintiți-vă cum sunt adulții când dorm prea puțin… și veți deveni mai empatici cu cei mici.
Cum se poate face diferența dintre plânsul real și plânsul de tantrum?
Intensitatea și durata sunt doi dintre cei mai importanți indicatori, atunci când vrem să facem diferența.
Există și părți pozitive ale crizelor de furie ale copiilor?

Crizele de furie au rol de exteriorizare a energiei, manifestarea unei frustrări. Cei mici nu au învățat încă să reacționeze altfel, în momentele aprinse. Creierul omului este în continuă evoluție, iar partea superioară, cea responsabilă de gândirea complicată, se formează abia pe la 25 de ani.
Tehnici și metode pentru a opri o criză la copil?
Tehnicile sunt diferite, iar părinții și specialiștii de cele mai dese ori au păreri diferite. Voi recomanda câteva tehnici, iar fiecare le va aprecia în funcție de convingerile sale despre parenting și specificul copilului.
- Desigur că, cea mai ideală metodă este Anticiparea acestor momente de criză. Atrag atenția adulților să observe momentele când apar cel mai des, înainte de a primi hrană, sau înainte de ieși din casă și cel mic trebuie să fie îmbrăcat. Să documenteze momentele cu încărcătură stresantă și să încerce să le anticipe.
- O recomandare comună ar fi, ca adulții să nu răspundă cu aceeași monedă, nu e cazul să țipăm la cei mici.
- În unele cazuri, puteți apela la trucuri care vor distrage atenția copiilor (jucării, cărți, îmbrățișări, fredonare de melodii, etc.)
- De evitat pedepsele, căci de regulă nici copii și mai cu seamă adulții, nu cunosc cauza adevărată a crizei. Și să pedepsești fără motiv, ar fi mai degrabă o răzbunare decât un moment educativ.
Cât de utilă a fost acestă postare?
Faceți clic pe o stea pentru a evalua!
Rata medie / 5. Numărul de voturi:
Fără voturi până acum! Fii primul care notează această postare.
Ne pare rău că această postare nu a fost utilă pentru dvs.!
Spune-ne cum putem îmbunătăți această postare?