An de an, infecțiile urechii dau mari bătăi de cap copiilor și părinților deopotrivă. Otitele sunt printre principalele motive pentru care părinții merg la medic cu micuții lor. Și odată ce copilul face o otită, șansele ca aceasta să reapară sunt foarte mari, mai ales dacă micuțul merge în colectivitate și este expus mai multor virusuri. Am discutat mai multe la acest subiect cu Cristina Ștefan- medic specialist ORL.
Otita este o inflamație ce se dezvoltă la nivelul urechii și afectează atât copiii cât și adulții. Acest proces inflamator poate cuprinde pavilionul urechii, tegumentul conductului auditiv extern, sau mucoasa urechii medii. Este considerată a doua cea mai frecventă infecție în sfera ORL , dupa rinofaringita. La copilul mic, cea mai frecvent întâlnită este otita medie. Aceasta se poate regăsi izolată, sau asociată de cele mai multe ori cu rinofaringita sau angina. Otita poate afecta una sau ambele urechi.
Aproape toți copiii suferă de cel puțin un episod de otită medie până la 3 ani. Și adulții pot face otită, dar este o condiție mai rară decât la copii.
După localizarea inflamației avem: otite externe, otite medii și otite interne.
- Otitele externe afectează pavilionul auricular și conductul auditiv extern. Pot fi clasificate în fucție de etiologie în: otite externe bacteriene, otite micotice, otite eczematoforme; în funcție de durata- localizate sau difuze; în funcție de extensia procesului infectios-localizate sau difuze.
- Otita medie reprezintă inflamația mucoasei urechii medii și a membrane timpanice. Otitele medii sunt cel mai frecvent întâlnite în sezonul rece, atât la copil, cât și la adult. Aceasta poate fi clasificată în funcție de durată în acute și cronice, supurată sau nesupurată în funcție de gravitate, complicate sau necomplicate. Otomastoidita este definită ca inflamația celulelor mastoidiene și poate fi clasificată în acută sau cronică, supurată sau nesupurată.
Simptomele pot varia de la un copie la altul și în funcție de vârstă. Cele mai des întâlnite simptome sunt:
–durerea sau otodinia, care poate să apară atât în otitele bacteriene cât și în cele micotice
–pruritul auricular ce apare cel mai frecvent în otomicoze sau în otitele eczematiforme
–senzatia de ureche înfundată sau plenitudine aurală, hipoacuzia
–otoreea sau scurgerea unor secreții purulente
–febra cu afectarea stării generale
-adenitele satelite, sau inflamarea unor ganglioni retroauriculari sau laterocervicali.
În cazul otitei medii:
-otodinia sau durerea profundă, de cele mai multe ori cu debut nocturne
–senzația de ureche înfundată sau chiar hipoacuzie, uneori asociată cu tiuit sau tinnitus
–amețeli
-febră cu alterarea stării generale, mai ales la copiii, la care tabloul clinic este mai zgomotos și se poate însoți și de grețuri, diaree și vărsături.
În cazul otitelor interne sau labirintice, pacientul poate prezenta: amețeli, vertij, grețuri, vărsături, durere, hipoacuzie sau zgomote în urechi. Diagnosticul este stabilit de către medicul ORL-ist prin examinare clinică, endoscopică, imagistică și audiometrie.
