Creștinii ortodocși sărbătoresc, astăzi, Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia. Este una dintre cele mai importante sărbători din calendarului creștin ortodox.
Cine au fost cei 40 de Sfinți
Сei 40 de Sfinți Mucenici au fost soldaţi creştini şi au trăit pe timpurile împăratului Licinius. Ei au fost uciși la marginea orașului Sevastia din provincia Armenia Inferior (actualul oraș Sivas din Turcia) din ordinul împăratului, care, după anul 316, i-a persecutat pe creștinii din regiunile orientale ale imperiului.
Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia se suprapune cu începerea Anului Agricol Tradițional şi astfel s-a format o sărbătoare tradițională românească: Mucenicii sau Măcinicii.
Tradiții și superstiții
1) În ziua mucenicilor, în credința populară, se deschid mormintele și porțile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea Sfinților Mucenici, 40 de colaci numiți „mucenici” sau „sfințișori”.
2) Uneori, mai ales săracilor, pe lângă colăcei, li se dădea de pomană și băutură. Alteori, oamenii ieșeau în vii și livezi pentru a bea 40. Câte puțin din fiecare păhărel era vărsat la rădăcina viilor și pomilor spre a rodi. Cei care nu puteau bea atâta trebuiau măcar să guste de 40 de ori dintr-un păhărel. Se credea că, făcând astfel, se adăuga tot atâta sânge peste an, în acest mod fiind ajutați și Mucenicii să prindă curaj și să spargă gheața iernii.
Tot în această zi, în tradiţia populară se spune că bărbaţii trebuie să bea 44 de pahare cu vin. Ritualul străvechi de primăvară este născut din credinţa că vinul băut se transformă în sânge şi dă bărbaţilor putere de muncă pentru întregul an şi să nu se lipească bolile de ei. Picăturile rămase din vinul băut de 9 martie erau risipite de oamenii de la sate peste pomi şi vii, ca să aibă recolte bogate.
De unde provine însă diferenţa dintre cei 40 de Mucenici şi cele 44 de pahare cu vin? După tradiţia creştină, spun specialiştii în Etnografie şi Folclor, Sfinţii martiri au fost 40, după cea geto-dacică, au fost 44, atâtea fiind şi zilele dintre 9 martie şi 23 aprilie, când este sărbătorit Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Acestei sărbători i se mai spune şi “Ziua celor fără nume”, a tuturor celor care nu-şi au prenumele dintre sfinţi sau Ziua bărbaţilor.
